Una dintre cele mai mari greșeli pe care le-am făcut ca jurnalist a fost aceea de a-l subestima pe Geert Wilders, acum lider (și singurul membru oficial) al celui mai popular partid politic din Olanda și, potențial, primul prim-ministru de extremă dreapta pe care țara sa l-a cunoscut vreodată.
Președintele Recep Tayyip Erdoğan nu a avut, probabil, nevoie de voturile cetățenilor turci din Germania și Olanda pentru a se impune în recentele alegeri prezidențiale din Turcia. Chiar și așa, Erdoğan a obținut majoritatea voturilor internaționale, inclusiv aproape 70% dintre voturile din Germania și Olanda. Întrucât nu toți germanii sau olandezii cu origini turcești votează la alegerile din Turcia, astfel de statistici trebuie tratate cu atenție. Dar naționalismul turc de dreapta pare să suscite un mare interes în rândul cetățenilor cu dublă cetățenie. Iar astfel de naționaliști de peste hotare tind să fie gălăgioși în legătură cu convingerile lor și conduc prin orașele germane claxonând și strigând sloganuri politice.
Hadi Matar, americanul de origine libaneză în vârstă de 24 de ani acuzat că a încercat să-l ucidă [3] pe scriitorul britanic Salman Rushdie, pare să să fi acționat pe cont propriu. Matar susține că este un admirator al lui Ayatollah Ruhollah Khomeini, liderul suprem iranian care a emis opinia (fatwa) ucigașă împotriva lui Rushdie în 1989, în urma publicării cărții “The Satanic Verses”.
Într-un interesant articol publicat recent în Times Literary Supplement, scriitoarea, eseista și poeta ucraineană Oksana Zabuzhko i-a criticat pe cititorii occidentali pentru că nu recunosc barbaria Rusiei. Prea mulți oameni, a argumentat Zabuzhko, cred că marii scriitori ruși, precum Fiodor Dostoievski, au exprimat valorile umaniste europene. Nu s-au uitat suficient de adânc în sufletul sălbatic al Rusiei.